L-am văzut pe Crin Antonescu înregistrându-și azi, cu alai și fast, candidatura la BEC pentru președinția României. Indiscutabil, are un discurs politic redutabil, este un orator priceput, versat, minte odihnită…

Problema sa de fond este că, orice ar spune, nu poate justifica credibil, rezonabil moral, statutul său de „casnică”, din ultimii 10 ani, respectiv de personaj fără venituri personale, adică de întreținut din munca soției. Nu cunosc la acest nivel în politică vreun caz similar.

De altfel, câțiva ani am fost colegi în Senatul României și, credeți-mă, a fost campion doar la chiul și absențe, nu s-a făcut remarcat profesional prin nimic semnificativ. Nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată la muncă înainte de miezul zilei. Din această perspectivă, prin comparație, Klaus Iohannis, lider remarcat prin trândăvie, a fost chiar un personaj hiperactiv, nădușit de muncă.

Pe de altă parte, în tabloul electoral văzând aceiași dinozauri politici din spatele său, cu tot neamul lor politic clientelar, parazitar, cei mai mulți fiind în fruntea statului român și în ultimele trei decenii și jumătate, pot cuteza să reformulez sloganul lor cu „România Înainte”. Poate fi completat adecvat și veridic astfel: „România, înainte și înapoi, tot cu noi!”, respectiv PSD-PNL-UDMR, nicio șansă de vreo schimbare politică benefică, reală, pentru țară. Într-un atare context, Crin Antonescu nu poate fi mai mult decât o marionetă și tocmai de asta au nevoie abonații guvernărilor care-l susțin.

Revenind, cu gândul la bietul Crin cel atât de senin, mi-am amintit de o carte pe care am lecturat-o și o am de prin 2006 în bibliotecă - „Ghidul leneșului. Mic tratat pentru leneși rafinați” de Tom Hodgkinson, publicată de Editura Nemira. 

Ce a vrut în esență „să spună autorul”? Că societatea modernă a transformat munca într-un concept manipulator, de aceea trebuie lăsată pe plan secund, elogiindu-se în schimb importanța libertății, contemplației, meditației și hedonismului.

Citez: „Nu, cei care se scoală devreme nu sunt sănătoși, bogați și deștepți. Ei sunt deseori bolnăvicioși, săraci și proști. Ei îi slujesc pe cei care se scoală târziu. Dacă nu mă credeți, uitați-vă la fețele trase, disperate, ale celor care călătoresc cu metroul în metropolele marilor națiuni industrializate (…) între orele 8 și 9. Sunt sănătoși? Bineînțeles că nu. Bogați? Nici vorbă, altfel nu s-ar afla în metrou la o asemenea oră. În realitate, lucrătorii cel mai prost plătiți manifestă tendința de a fi cei care călătoresc cel mai devreme. Deștepți? Cum să fie, dacă preferă naveta în felul acela? Dacă vreți sănătate, bogăție și fericire, primul pas este să aruncați pe fereastră ceasul deșteptător!”

Totodată, urmați-i exemplul, votați-l pe relaxatul, pe autosuficientul Crin!

Jos cu munca bărbaților, să punem femeile la muncă pentru noi!