Săptămâna trecută ne-am convins, încă o dată, că guvernarea prin ordonanţe de urgenţă (câteva zeci pe zi) şi, mai apoi, validarea accelerată a acestora, prin maşina de vot a USL din Parlamentul României, reprezintă doar tertipuri subsumate ipocriziei mascând, de fapt, graba disperată şi lipsa de soluţii viabile pentru economie din partea Guvernului Ponta. Timpul nu iartă iar inexistenţa unei strategii responsabile şi a unei viziuni coerente, pe fondul diminuării investiţiilor naţionale cu 60 la sută, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, reprezintă un barometru cât se poate de elocvent al neputinţei.\Guvernanţii au promis bani şi soluţii economice dar nu au la îndemână niciunele. Iar promisiunile sunt scadente, odată cu răbdarea, şi şubrezesc irepresibil încrederea publică. Constatând, la nivel naţional, un volum mare al arieratelor înregistrate de unităţile sau subdiviziunile administrativ teritoriale, inclusiv la instituţiile publice finanţate parţial sau integral din bugetul de stat, faţă de furnizorii de bunuri, servicii şi lucrări, Guvernul încearcă să le închidă gura permiţându-le să se împrumute în limita a 800 de milioane lei. O bună parte a acestor sume reprezintă însă cofinanţări ale unor proiecte din bugetul de stat, dar Executivul nu are cum să le onoreze. O altă semnificativă parte sunt lucrări contractate fără acoperire bugetară, cu caracter exclusiv electoral, dar cei de la putere se fac că nu-i văd pe colegii lor aflaţi în culpă. Legea promulgată, în acest sens, are ca obiect diminuarea cu 85 la sută a volumului arieratelor, înregistrate la 31 ianuarie 2013, prin împrumuturi din vărsăminte provenite din privatizare de la Ministerul Finanţelor Publice dar nu e, de fapt, nimic altceva decât o rostogolire a unor datorii de la bugetul de stat către bugetele locale. E doar o chestiune de timp până se vor prinde primarii şi consiliile locale că au fost doar amăgiţi şi traşi pe sfoară.\Cu o la fel de mare nonşalanţă, guvernanţii au pasat şi alte datorii cumulate ale Societăţii Române de Televiziune care au ajuns, la sfârşitul anului 2011, la suma de aproape 233 de milioane de euro, plus cele nepublicate din 2012 şi penalităţile aferente. Să transferi Parlamentului României responsabilitatea privind reeşalonarea acestor incredibile datorii, fără a identifica vreun vinovat sau vinovăţie, în privinţa gravelor greşeli de management şi a risipei, ţine de culpabile interese sau dezinteres în chivernisirea resurselor bugetare. Probabil, tolerarea acestor datorii şi tăcerea suspectă instituită în privinţa lor reprezintă preţul înregimentării televiziunii publice la cheremul intereselor puterii politice. Astfel încât ne aşteptăm ca, de-acum, odele şi osanalele canalului public de televiziune să-şi preaslăvească binefăcătorii aflaţi vremelnic la cârma României.\Dar ce vină au cei mulţi, pe spatele cărora sunt vehiculate aceste datorii, zilnic minţiţi şi economic secătuiți?!